Producator plase sudate

Plansee cu plase sudate

ALCĂTUIREA PLANŞEELOR CU GRINZI IN CAZUL ÎNTREBUINŢĂRII
PLASELOR ŞI CARCASELOR SUDATE

Armătura obişnuită, legată cu sârmă arsă, executată din bare separate; nu corespunde cerinţelor moderne de industrializare a construcţiilor, exeeutate prin metode rapide. Una dintre măsurile eficace pentru accelerarea executării lucrărilor de beton armat (lucrările de armătură) este întrebuin­ţarea armăturii standardizate sub formă de plase şi carcase sudate. Datele principale în legătură cu plasele şi carcasele sudate, precum şi cele cu privire la avantajul pe care-1 prezintă în comparaţie cu armarea obişnuită, au fost arătate mai înainte (2 punctul 3).

Avantajul cel mai important al armăturii cu plase sudate îl constitue din punct de vedere constructiv, ancorarea solidă a acesteia în beton fapt care per­mite folosirea, proprietăţilor mecanice superioare ale armăturii rotunde netede, renunţarea la ciocurile prevăzute la capetele barelor şi admiterea unei între­ruperi parţiale a carcaselor în câmp. Cercetările efectuate în ultimii ani (.1945) la Institutul ŢNIPS cu pri­vire la încercarea elementelor de construcţii cu armătură din plasa sudată, confec­ţionată prin sudura electrică prin puncte, au permis să se lărgească simţi­tor domeniul de aplicarea a acestor elemente2). La planşeele cu grinzi se recomandă ca placă să se armeze cu plase sudate, iar grinzile atât secundare, cât şi principale — cu carcase si plase sudate. Instrucţiunile pentru întrebuinţarea carcaselor şi a plaselor sudate la construcţii din beton armat : Cercetări experimentale asupra comportării planşeelor cu grinzi de beton armat, cu carcase şi plase sudate, „Culegeri de articole” ŢNIPS 1949, p. 117—141.

Pentru plăcile planşelor (cu armătura principală într’o singură direc­ţie), se poate folosi fie armarea continuă, fie o armare întreruptă. Metode de armare continuă a plăcilor cu mai multe deschideri se între­buinţează în cazul unor bare de rezistenţă cu diametrul de 5 mm şi mai mare. In acest caz, plasa în formă de sul, cu barele de rezistenţă aşezate în lung se desfăşoară pe cofraj deacurmezişul grinzilor (fig. 124, a). La reazeme, placa se aşează pe armătura superioară a carcaselor grinzilor, iar în câmp se prinde cu cuie îndoite de cofraj, lăsându-se spaţiile nece­sare, pentru stratul de acoperire de beton, cu ajutorul suporţilor executaţi din mortar de ciment. Indoitura inferioară a plasei se face la o distanţă de 1/4 din deschiderea dela axa reazemului. In deschiderile marginale, dacă rezultă, din calcul, se poate monta o plasă suplimentară, care se petrece dincolo de primul reazem intermediar cu 1/4 din deschiderea plăcii (fig. 124, b). In locul plasei suplimentare, „Instrucţiunile11 admit montarea de bare separate cu ciocuri drepte la ca­pete; aceste bare se leagă de plasa principală. Metoda de armare întreruptă a plăcilor grinzii se întrebuinţează atunci când armătura de rezistenţă are un diametru de 6 mm şi chiar mai mare. In acest caz, plasa sub formă de sul, care are barele de rezistenţă aşezate transversal, se desfăşoară dealungul grinzilor, în partea inferioară a plăcii, în câmp şi în partea superioară în dreptul reazemelor (fig. 125, a). In locul plasei sub formă de sul se pot întrebuinţa plase plane separate. Pa baza momentelor de calcul, se prevăd în câmpurile marginale şi deasupra primului reazem intermediar plase mai puternice. Lăţimea sulu­lui de plasă şi a plaselor plane pentru fâşiile din câmp trebue alese în concordanţă cu deschiderile plăcilor; pentru fâşiile din dreptul reazemelor, îăţimea sulului şi a plaselor drepte se ia egală cu circa 1/2 din deschide­rea plăcii. Innădirea plaselor în ambele direcţii (la carcase) se face după cum se arată în figura.La plăcile cu deschideri mari, pentru a. se face economie de metal ar­matura de deasupra reazemelor se poate executa din două plase fiecare cu o lăţime de circa 0,4 l .Atunci când în deschiderea marginală placa se leagă monolitic de o grinda marginala, deasupra acesteia din urmă se montează constructiv o plasa pe o lăţime de 0,15 l. Pe reazemele simple plasa trebue să aibă cel puţin o singură bară transversală, aşezată dincolo de marginea reazemului (fig. 125, b). Dacă acest lucru nu poate fi însă îndeplinit, la capetele barelor se execută ciocuri sau se sudează o bară transversală suplimentară
Armarea întreruptă a plăcii cu plase sudate: cu o singură plasă în dreptul reazemului; b – cu două plase în dreptul reazemului; c şi d detalii de armare a plăcii la reazemul simplu

Grinzile secundare se armează în câmp cu carcase plane, care se duc pana/a marginile grinzilor principale (fig. 126, a). In dreptul reazemului este insa raţional sa se armeze grinzile cu plase în suluri care au barele de rezistenta transversale desfăşurând aceste plase dea­supra grmzilor principale, sau cu plase plane, asezându-le uniform pe toată suprafata grinzilor principale. Dacă grinzile au deschideri destul .Utilitatea executării armăturii de pe reazem sub formă de plase de lă­ţime mare, propuse pentru prima dată de M. S. Borisanschi si A. S Scepo- îiev, sa verificat, experimental, la Institutul TNIPS în 1945- toate barele plaselor depe reazeme lucrau la stadiul de rupere cu un efort unitar egal cu lifnita lor de curgere, datorită cărui fapt se explică şi capacitatea portantă ridicată a planşeului experimental.
Armarea grinzii secundare cu carcase sudate plane în câmp şi cu plase sudate pe reazem

a-vedere laterală; b – secţiune prin armătura, dela reazem; c — plasă sub jghiab Ia reazem

Ca secţiune de calcul a acestei armături se ia secţiunea totală a bare­lor de rezistenţa ale plaselor, care se găsesc între axele panourilor înveci­nate ale plăcu; pentru grinzile marginale, secţiunea de calcul a barelor plaselor se ia pentru jumătatea panoului marginal al plăcii. In dreptul stâlpilor, plasele de pe reazeme se întrerup, iar în locul lor se montează, în apropierea stâlpilor, bare suplimentare. Aceste bare au secţiunea egală cu secţiunea barelor de rezistenţă ale plasei depe reazeme, care revin pe lăţimea stâlpului. In locul barelor separate se admite şi montarea pe ambele părţi ale stâlpilor a unor bucăţi de plasă având secţiunea necesară egală cu a barelor de rezistenţă.

Pentru a se lega armătura inferioară de rezistenţă a carcaselor grin­zilor secundare de grinda principală, se trec câte două bare de înnădire cu iametrul 1/2 di (cel puţin 10 mm) unde d este diametrul barelor de rezistenţă ale. grinzilor secundare. Aceste bare de înnădire se leagă de ba­rele de rezistenţă şi se introduc în grinda secundară pe o lungime de 30 d, dar cel puţin pe o lungime egală cu un interval dintre barele trasversale ale carcaselor plus 15 cm, calculând dela marginea grinzii principale.

Dacă în zona momentelor negative e nevoe de mai mult decât o sin­gură carcasă, se recomandă ca barele comprimate ale’ carcaselor să fie cupi inse de plase sub formă de jghiab (fig. 126, c). Verificarea experimentală a comportării porţiunilor de reazem ale grinzilor atunci când carca­sele lor se întrerup la’ marginea reazemelor folosind bare de înnădire, a dat deasemenea rezultate pozitive.

Grinzile principale pot fi armate în două feluri:

a) armătură sub formă de carcase separate în câmp şi la reazeme ; în acest caz pentru a se face economie de oţel, în deschiderile marginale, o parte din carcasele din câmp nu se duc deobicei până la rea­zeme, ci se întrerup în funcţie de diagrama momentelor; după tipul de armare al grinzilor secundare, plasa de peste reazeme se aşează pe ambele părţi ale stâlpului, pe o lăţime de cel mult 1/3 din distanţa dintre grinzile principale.

In locurile de rezemare a grinzilor secundare se montează plase supli­mentare (fig. 108), al căror calcul se face cu ajutorul formulei Folosirea plaselor şi a carcaselor sudate pentru armarea planşeelor cu nervuri are o consecinţă tehnico-economică importantă. In comparaţie cu armătura obişnuită din St O, legată cu sârmă arsă, consumul de oţel la grinzi cu carcase sudate, din oţeluri cu rezistenţă superioară (o =3000— 3500 kg/cm2) se reduce cu 20—25%, iar la plăcile cu plase sudate, din sârmă trasă la rece, cu 40—50%.

Pe lângă economia de metal, folosirea armăturii sudate îmbunătăţeşte radical metodele de executare a lucrărilor de armare şi permite reduceiea termenelor de execuţie a construcţiilor de beton armat. la cei de al doilea reazem dela capăt:Deschiderea de calcul l a plăcii se ia în funqţie de condiţiile de rezemare. La deschiderile intermediare şi la cele extreme, dacă reazemele sunt grinzi de beton armat, deschiderea se ia egală cu lumina iar în deschiderea extremă, în cazul rezemării simple, egală cu lumina plus jumătate din gro­simea plăcii.

La calculul unei plăci considerate ca sistem elastic, ţinându-se seamă de repartizarea cea mai defavorabilă a sarcinilor mobile! se poate folosi tabela din anexa II. Ţinând seamă de influenţa grinzilor secundare, valo­rile considerate In calcul, ale sarcinii permanente g şi celei mobile p se iau egale cu: în care g şi p sunt sarcinile efective, permanentă şi mobilă.

Calculul secţiunii (armăturii) se face; In câmp, după momentele ma­xime, iar la reazeme, după momentul la marginea nervurii, care se deter­mină cu ajutorul formulei:

In instrucţiunile pentru întrebuinţarea carcaselor şi a plaselor sudate (1-122—50)

Pentru deschiderile intermediare, deschiderea de calcul l se ia egală cu distanţa dintre grinzile principale (lumina); pentru deschiderile margi­nale, se ia egală cu distanţa dela faţa laterală a grinzii principale până la mijlocul reazemului de pe zid, iar în căzui când dealungui conturului planŞeului există grinzi marginale (centuri), se ia egală cu lumina dintre grinda principală şi grinda marginală. Dacă deschiderile învecinate sunt diferite (în limitele de 0,1 l), momentul dela reazem se determină după deschiderea mai mare.

La toate celelalte deschideri, forţa tăietoare se determină ca şi pentru o grindă simplu rezemată:

Diagrama momentelor încovoietoare se construeşte în felul următor:

a) pentru momentele minime — în toate deschiderile intermediare după parabole, care corespund acţiunii sarcinii permanente de calcul (după for­mula g’ -gi J’ – | şi care trec prin vârfurile ordonatelor dela reazeme,

b) pentru momentele maxime — după parabole care corespund acţiunii sarcinilor permanente şi mobile şi care au vârfurile pe ordonatele maxime ale momentului pozitiv în fiecare deschidere, şi anume: în deschiderile mar­ginale la 0,425 l dela capătul simplu rezemat, iar în celelalte deschideri, la mijlocul deschiderii.

Armarea cu plase sudate

Armarea plăcilor continue, rezemate pe contur, se simplifica mult şi se accelerează prin întrebuinţarea plaselor sudate.
Ca si în cazul armării plăcilor într’un singur sens, aici se întrebuinţează deasemenea plase în suluri, sudate, având barele de rezistenţa (cu diame­trul â.e5mmsi mai mic) aşezate în lung şi plasele în suluri sudate, cu ba­rele de rezistenţă aşezate transversal (diametrul de 6 mm şi mai mare) ).

In primul caz , plasele în suluri se desfăşoară după direc­ţia deschiderii minime şi anume dacă raportul l2fli ^ 1,5, se întrebuinţează plase cu ochiuri pătrate şi cu bare de acelaş diametru în ambele direcţii, iar dacă raportul l2/l\ > 1,5, se vor întrebuinţa plase cu barele de rezistenţă aşezate longitudinal, ţinându-se seamă de armătura de repartiţie la prelua­rea eforturilor în direcţia deschiderii mai mari. In ambele cazuri, pe direc­ţia lăţimii sulului, plasele se înnădesc printr’un rost de lucru (fig. 48), Dea­supra grinzilor care sunt paralele cu direcţia de desfăşurare a plaselor de bgză se desfăşoară (la partea superioară a plăcii) plase cu bare de rezis­tenţă, aşezate transversal (ca în fig. 125), a căror lăţime se ia egală cu jumătate din deschiderea mai mică a plăcii.

In panourile marginale, se desfăşoară peste plasele de bază, alte plase suplimentare. In acest caz, dacă marginea simplu rezemată a plăcii este perpendiculară pe direcţia de desfăşurare, plasa suplimentară se aşează ca şi plăcile armate într’un sens (fig. 124, b); la panourile marginale, însă, unde marginea simplu rezemată a plăcii corespunde direcţiei de desfăşurare a plaselor de bază, plasa suplimentară se aşează peste cea de bază, pe toată făşia marginală (fig. 140, a).

Fig. 141. Armarea plăcilor cu dimensiuni mari (/ > 2,5 m)

La panourile dela colţuri, după desfăşurarea plaselor de bază şi a celor suplimentare se montează bare suplimentare, aşezate perpendicular pe di­recţia barelor de rezistenţă ale plaselor suplimentare; aceste bare se petrec dincolo de axa primului reazem intermediar cu ‘A din deschiderea minimă (fig. 140, b). După aceasta se desfăşoară peste reazem sulul de plasă dea­supra barelor petrecute din deschiderea marginală.

Dacă diametrul de rezistenţă este de 6 mm şi mai mare, se întrebuin­ţează armarea separată, folosind suluri de plase sudate, care au barele de rezistenţă aşezate transversal, acestea desfăşurându-se pe două direcţii per­pendiculare între ele, sau armarea separată se face folosind plase sudate plane. Armătura de la reazeme se poate executa la fel ca pentru plăcile ar­mate într’un singur sens.

La plăcile chesonate, cu deschideri mai mari decât 2,5 m, în scopul economisirii metalului „Instrucţiunile*1 recomandă să se aşeze, în părţile dela mijloc ale panourilor, plase suplimentare, — plane sau bucăţi de su­luri (fig. 141) — în aşa fel, încât la fâşiile marginale de ‘A h lăţime, sec­ţiunea armăturii pe metru de placă să reprezinte 50% din secţiunea armă­turii (pe metru) pe aceeaşi direcţie, a fâşiei dela mijloc; armătura de la rea­zeme se execută, ca şi în cazul armării separate a plăcilor armate într un singur sens.